• Today, many of us are bombarded by health and fitness advice that promises swift changes with trendy diets or intense workout plans. But if you’ve ever tried one of these quick fixes, you know they are more likely to fizzle out than to make any lasting changes. 

    Forget the quick fixes and adopt these top seven healthy lifestyle habits that lead to long-term changes to help you feel your best throughout the entire year and into the years ahead.

    1. Focus on Diet Quality

    With their strict rules and restrictions, fad diets may seem like a quick and easy way to jump-start a new approach to eating. But these diets generally aren’t backed by science and don’t lead to healthier eating in the long run. 

    Instead, try improving the quality of the foods you eat rather than going on a restrictive diet. Food can be broken down into three main macronutrients: carbohydrates, fats, and protein. Rather than cutting carbs or fat focus on higher-quality sources of all nutrients. 

    There are two main types of carbohydrates: simple carbs and complex carbs. Simple carbs are sugars like white table sugar, honey, and molasses, or refined white products like white bread or bagels. These simple carbs digest very quickly and can lead to blood sugar spikes, causing you to feel a quick burst of energy. However, this often leaves you feeling sluggish later on. 

    On the other hand, complex carbs digest slower, cause a more moderate increase in blood sugar levels, and generally have higher vitamin, mineral, and fiber content. Complex carbs like whole grains and vegetables should make up the bulk of your carbohydrate intake throughout the day.1

    As with carbohydrates, aim to prioritize healthy fats while limiting unhealthy fats in your diet. Limit saturated fats, which have adverse effects on cholesterol and heart health. Saturated fats are found in animal products like cheese, butter, and red meat, and tropical oils like coconut and palm.2 

    The bulk of the fat in your diet should be healthier fats that can benefit heart health, help lower cholesterol levels, and decrease inflammation. Healthier fats include nutsseeds, olives, avocados, and fatty fish. 

    Prioritizing leaner sources of protein can further decrease your saturated fat intake. Include good sources of lean protein like white meats, seafood, egg whites, and nonfat dairy throughout each day. 

    2. Drink More Water

    Research suggests nearly 75% of Americans are dehydrated.3 Remembering to drink more water may seem like a nuisance, but water is an essential nutrient that should not be neglected. Water helps maintain body temperature, keeps your joints lubricated, protects your spinal cord, helps eliminate waste, and so much more.4 

    How much water should you be drinking? Individual water recommendations vary based on age, gender, and physical activity level—but on average, females need about 11.5 cups and males need about 15.5 cups per day.5 

    Don’t worry, you don’t have to meet your fluid requirements with water alone. Despite popular myths, all fluids, including coffee, tea, carbonated water, and high water content foods like fruits and vegetables, add to your daily fluid intake. While beverages help increase fluid intake, stick to unsweetened drinks to avoid excess added sugar intake. Adding flavor enhancers to water is also a great way to make drinking water more appealing. 

    3. Drink Less Alcohol

    It’s no surprise that drinking too much alcohol isn’t great for health, but recent research suggests consistent alcohol intake may be even worse for health than once thought. 

    A 2022 study of 36,000 adults found that light-to-moderate alcohol intake was associated with decreased overall brain volume. In fact, consuming an average of 1 to 2 units of alcohol daily was associated with brain changes equivalent to aging two years. These effects were cumulative, implying that the more you drink, the worse these long-term side effects may become.6 

    Remember, alcohol is classified as a poison. Aside from negatively affecting overall brain health, alcohol intake is associated with many other negative side effects, including weight gain, decreased liver and heart function, increased inflammation, and an increased risk for various cancers.7 If weight loss or improving overall health is one of your goals, decreasing alcohol intake should be a no-brainer. 

    4. Get Your Fiber In

    More than 90% of women and 97% of men in the United States do not meet the recommendations for adequate daily fiber intake.8 Soluble fiber can help lower cholesterol and blood sugar levels, while insoluble fiber can help improve bowel health. 

    A high-fiber diet can improve gut motility, calm inflammation, and decrease risk of heart disease.9 Increase your fiber intake and improve the quality of your diet by eating more fruits, vegetables, and whole grains. If, like most of us, you’re having trouble meeting your needs, consider taking a fiber supplement to get a few extra grams of fiber per day. 

    5. Increase Movement

    Like with fluid and fiber intake, many American adults do not meet the current recommendations for physical activity. 

    The American College of Sports Medicine (ACSM) and Centers for Disease Control and Prevention (CDC) recommend most adults get moderate-intensity aerobic physical activity for at least 30 minutes five days a week or vigorous-intensity aerobic activity for at least 20 minutes three days a week. In addition to this aerobic activity, they also recommend resistance training at least two days a week to help maintain and increase muscular strength and endurance.10 

    These recommendations are in place for good reason. Increased physical activity is associated with many mental and physical benefits, including improved brain health and mood, weight loss, stronger muscles and bones, improved quality of life, decreased pain, and a lower risk of cardiovascular disease, type 2 diabetes, and various cancers.11

    6. Get Outside

    Further, increase daily movement by doing some of your physical activity outside. As of 2020, one in five adults lives with a mental illness.12 Research suggests time outside may help improve mood and overall health and wellness and reduce stress. Time in nature may also benefit heart health, as it helps reduce cortisol levels, muscle tension, and heart rates— all risk factors for cardiovascular disease.13

    Spending just five to 30 minutes outside twice a week can also help you meet your vitamin D needs through sun exposure.14 More than 90% of U.S. adults do not meet their recommended intake for vitamin D, an essential vitamin that aids in calcium absorption and maintaining bone mass.8 

    7. Take Your Vitamins

    Many Americans do not reach their daily recommended intakes for vitamins and minerals. Specifically, current estimates suggest many in the U.S. aren’t getting enough vitamins DEA, and C, as well as ironmagnesium, or calcium.15 This is mainly because the standard American diet is high in calories but low in nutrients.  

    Improving diet quality is the best line of defense for combatting deficiencies, but taking a daily multivitamin can help ensure you’re not missing out on any essential vitamins and minerals. 

    In addition to a multivitamin, consider incorporating a fish oil supplement into your daily routine. Fish oil contains essential omega-3 fatty acids. They are “essential” because your body can’t make them—you must consume them to meet your needs. Omega-3s are healthy fats that may help lower inflammation, maintain cellular and brain health, and lower “bad” LDL cholesterol levels while decreasing risk of cardiovascular disease.16 

    Just like fiberiron, and many other nutrients, getting enough omega-3s through diet alone can be challenging, so consider a supplement to meet your needs. If you are vegetarian or vegan, look for algae-based omega-3 supplements

    You Can Do It—One Step at a Time!

    To improve your health, take it one step at a time! Taking on too many goals at once can be overwhelming. Instead of trying to eat healthier, increase your water intake, start exercising, and adopt a new supplement regimen all at once, start with one goal and stick to it. 

    Remember, being specific when setting goals helps increase your chances of success. If your general goal is to improve your diet, get specific and form a plan for exactly how you will do it. For example, instead of saying “I want to eat better,” try “I will increase my fruit and vegetable intake by having a clementine, apple, or other fruit for a snack every afternoon.” 

    Setting unrealistic goals only sets you up for failure. Start with smaller goals and build on your successes to reach larger goals over time. The feeling of success will propel you forward to even bigger wins. 

  • An estimated 60–80 million couples globally are affected by fertility problems, with male fertility difficulties leading to about 40% of cases globally. For men, fertility difficulty is defined as the inability to conceive with a fertile woman for a minimum of one year of unprotected sex. Male fertility difficulties are multifactorial and can get attributed to sperm quality or poor libido.

    Sperm quality factors include low sperm count or decreased sperm motility. On the other hand, libido factors that contribute to male fertility problems include sexual dysfunction like erectile or ejaculatory dysfunction and endocrinological causes like low testosterone.

    Male fertility difficulties are usually individualized and remember that not all men may benefit from the same lifestyle modification. This article will explore seven natural ways that can positively impact male fertility and improve overall male health.

    1. Zinc

    Zinc is found throughout the human body and helps the body’s immune system fight infections. It is also needed to help make proteins and deoxynucleic acid (DNA), the genetic material that is in all our cells, and the genetic material that gets passed on to offspring. Supplementing with zinc may help protect the genetic material in the developing sperm. According to the Human Reproduction Update Journal, decreased zinc levels have been associated with reduced sperm ability to fertilize an egg. Additionally, in a study published in the BioMed Central Urology journal comparing 37 fertile and 37 infertile men with decreased sperm motility; supplementing with 200 mg of zinc sulfate for 3 months showed an increase in sperm motility, percentage, and volume in both fertile and infertile men.

    Men need about 11 mg of zinc per day in their diet. It is a great mineral to supplement with calcium or magnesium. If you suffer from chronic gastrointestinal conditions, are vegetarian, or have blood disorders, consider supplementing your diet with zinc, especially if you and your partner are trying to conceive.

    2. Vitamin C and E

    Vitamin C is an essential vitamin for the body as it is required to make the structural protein that holds our body together, collagen. Vitamin C can be found in high concentrations of semen. In addition to serving as a cofactor in the synthesis of collagen, it also can serve as an antioxidant and prevent damage to DNA from reactive oxygen species (ROS), or free radicals. Free radicals are compounds made when our bodies use nutrients to make energy or when sperm develop in the male testes. Too much ROS can lead to cellular damage of the developing sperm, especially in the mitochondria, the powerhouse of the sperm. An abundance of free radicals may also damage the fatty acids that make up the protective membrane of the sperm, exposing the genetic material it carries to the environment, leading to DNA damage before it can fertilize an egg.

    Vitamin E is another vitamin that helps neutralize free radicals and protect cell membranes from the damage of reactive oxygen species. It also helps dilate blood vessels, which is important in maintaining an erection when trying to conceive. In people undergoing in vitro fertilization, or IVF, sperm with higher rates of DNA damage led to lower fertility rates. Supplementing with 1 g of Vitamin E and C helped improve egg fertilization and reduced sperm DNA damage when undergoing IVF. Finally, Vitamin E may also help with sperm motility and its morphology in men supplementing with 400 IU of Vitamin E for 100 days.

    3. Tribulus Terrestris Extract

    Tribulus terrestris is a plant that grows in Europe and Asia and has been used in many traditional Chinese and Indian medicine as a sexual booster. The herb has reported positive effects on both male and female libido with reports of it stimulating the natural release of testosterone. Its extract has been shown to have a positive effect on sperm motility and viability. Although the exact mechanism is still unknown, it is believed that it may be due to the minerals like zinc, calcium, and antioxidants like Vitamin C that can be found in T. terrestris. Additionally, T. terrestris extract has shown relaxing pro-erectile properties, with its supplementation allowing for improving relaxation of the corpus cavernosum tissue leading to sustained erections and increased sexual drive.

    4. Grape Seed Extract

    Grape seed extract, or grapevine, has reported anti-inflammatory and antioxidant properties. One of the many antioxidants it contains is Vitamin C and Vitamin E. Supplementing with this extract may also help with increasing sperm motility, and it has also been shown to protect sperm DNA damage. In addition to helping with fertility, this extract may also have cardiovascular protective properties, which may help you live a healthy life and protect the tiny vessels in the penile erectile tissue allowing for continued blood flow.

    5. L-Arginine

    One of the factors contributing to fertility difficulties is erectile dysfunction, or the inability to maintain an erection that is firm enough to have sex. There are many causes of erectile dysfunction, but one of them is decreased penile blood flow. In a study by Gur et al. in the Journal of Urology, in vitro samples of the corpus cavernosum, the tissue that forms the penile shaft, were exposed to L-Arginine, which resulted in prolonged relaxation. As the tissue in the penis relaxes, more blood flows to the area, resulting in a sustained erection. L-Arginine is an amino acid found in foods high in protein. When taken as a dietary supplement, it has been shown to increase exercise performance and may also help with fertility.

    In the body, L-Arginine is converted to nitric oxide, a compound that helps relax blood vessels and increase blood flow. This helps deliver more oxygen and nutrients, and in men with erectile dysfunction, increased blood flow may help maintain an erection. Another benefit of L-Arginine supplementation is the potential to have a positive impact on your athletic performance. A review by Viribay et al. showed that the effective dose of arginine supplementation to have improved aerobic and anaerobic performances was 10–11 g per day 60–90 minutes before engaging in strenuous activity. Exercise is another way to help boost your stamina and help with fertility.

    6. Reducing Alcohol

    Alcohol consumption can bring negative reproductive risks not only to women who are pregnant but to couples who are trying to conceive, and in men, it can lead to difficulties with fertility. Heavy alcohol consumption in men, more than 2 drinks in a day, is associated with decreased release of gonadotropin, the hormone in the brain that instructs the sex organs to produce sex hormones. For men, this results in shrinking of the testicles and decreased levels of testosterone, the male sex hormone.

    Heavy alcohol use in men has also been associated with having higher estrogen levels, the female sex hormone, in the body since the alcohol will prevent the liver from metabolizing this hormone. Finally, acute excess consumption of alcohol is associated with sexual dysfunction in men, such as erectile dysfunction and even ejaculatory dysfunction. These negative effects of alcohol have not been found in men with low to moderate consumption of alcohol.

    7. Healthy Diet and Exercise

    Finally, nutrition and lifestyle factors play a crucial role in the normal function of the reproductive system for both men and women. Male obesity and processed food diets have been associated with impaired sperm mobility and development. Diets high in saturated and trans fats may lead to disruption of testicular metabolism, resulting in poor sperm development. Consuming processed foods also exposes the reproductive organs to higher levels of ROS, resulting in more cellular damage to the developing sperm. High consumption of fruits, green vegetables, fish, chicken, whole grains, and low-fat dairy products have the potential to positively impact sperm quality in men.

    Obesity and a sedentary lifestyle have also been associated with decreased testosterone, leading to decreased sperm production. Moderate levels of exercise have been shown to have some positive impact on sperm motility and volume. Resistance training, weightlifting, or bodyweight exercises have improved reproductive markers in men and improved mobility and DNA integrity in sperm. Other exercises like cycling have shown decreased sperm motility in men who cycle 1.5 hours or more per day, with improvement after doing more moderate aerobic exercises.

    Remember that many factors contribute to male fertility, and these are only a few of the things that help boost male fertility. What works for some men, may not work for others, but do remember that fertility and libido can also be an overall indicator of your general health. Thus, if you have continued to have male fertility difficulties, consult with your doctor. Male fertility problems are common; you are not alone. There is no guaranteed fix, but many of the components mentioned here are not only geared to boost fertility, but also to help you lead a healthy lifestyle.

  • There is a lot of confusion concerning the difference between fish oil’s and krill oil’s health benefits. Is there a difference between the two? Is one more beneficial than the other? 

    Similarities Between Fish and Krill Oil

    Both fish oil and krill oil contain omega-3 fatty acids, specifically docosahexaenoic acid (DHA) and eicosapentaenoic acid (EPA). These essential fatty acids can help lower triglycerides and reduce pain and inflammation in those with arthritis.

    • Docosahexaenoic acid (DHA)is an omega-3 fatty acid that’s a significant component of the human brain, skin, and eye. Although important, it is not considered “essential” since it can be manufactured in the body if acid (ALA) is consumed in the diet.
    • Eicosapentaenoic acid (EPA; or icosapentaenoic acid) is commonly found in fish oil, krill oil, and eggs (assuming the chickens were fed EPA). 

    A 2016 study showed a similar elevation in blood levels of DHA/EPA when equivalent doses of fish oil and krill oil were given to test subjects over four weeks.   

    Sources of Fish vs. Krill Oil

    Fish oil comes from fish. Commonly, commercial fish oil comes from tuna, herring, and sardines. When extracted, fish oil generally has a white or yellow color. It has low antioxidant properties, meaning it does not work well as an anti-oxidant. It is delivered to the body as a triacylglyceride (TAG) when consumed. Commercial-quality fish oil needs to go through additional purification processes to eliminate heavy metals that may be present.

    Likewise, krill oil comes from krill, crustaceans harvested from the Antarctic area. Krill feed on phytoplankton and marine algae and are at the bottom of the food chain. As a result, in their natural habitat krill have little to no heavy metal exposure, so extra purification is not required. 

    A krill is a small, red, lobster-like creature found in the southern Atlantic Ocean. Krill oil is an essential fatty acid with a distinctive red color. It tends to be more expensive than fish oil. When consumed, it is delivered to the body in phospholipids. 

    Worldwide, krill tend to be more plentiful than fish, so in total, extracting adequate DHA/EPA from krill has more long-term sustainability potential than extracting these oils from fish.

    Is Eating Seafood a Good Alternative?

    One should get all their vitamins, minerals, and essential fatty acids from foods. This is what I advise my patients, but I know it’s not always possible. The American Heart Association recommends regular fish consumption at least twice per week for heart health. For those who prefer vegetarian alternatives, consuming certain foods can be a good source of alpha-linolenic acid (ALA), which can be converted into DHA. ALA can be found in flaxseedwalnutssoychia seeds, and hemp seeds.

    If relying solely on food, consumption of adequate DHA and EPA from animal sources can be a challenge due to the pollution of our oceans. For example, fish such as mackerel, swordfish, bass, shark, and tuna tend to have higher-than-average levels of mercury and should be eaten sparingly. Fish such as salmon, catfish, anchovies, sardines, herring, trout, and tilapia have lower levels of mercury, but the levels can add up if consumed more than two or three times per week. 

    Fish oil and krill oil can benefit the following common health conditions.

    Arthritis Benefits

    Osteoarthritis usually results from general wear and tear of the joints. It results from the destruction of cartilage, which acts as a cushion that covers the bone. Early signs of osteoarthritis may begin when an individual is around 40 years old and can progress as one ages. Symptoms include joint pain, swelling stiffens, and loss of joint function. Natural alternatives are sought by many to help with symptoms. Generally, doctors prescribe non-steroidal anti-inflammatory drugs (NSAIDS), such as ibuprofen, naproxen, and indomethacin. 

    Fish Oil

    Studies show essential fatty acids help improve joint pain and reduce the use of NSAIDs. Studies also show a reduction of joint stiffness when fish oil is taken daily at a minimum of 500 mg per day up to 2,000 mg per day.  

    Krill Oil

    A 2007 American Journal of Clinical Nutrition study showed that 300 mg of krill oil “significantly inhibits inflammation and reduces arthritic symptoms within a short treatment period of 7 and 14 days”. A 2016 double-blind, placebo-controlled study of patients with mild knee pain demonstrated that krill oil could reduce pain at daily doses of 2,000 mg per day. 

    Vascular Health Benefits

    Cardiovascular disease is a major killer of people all over the world. Various risk factors contribute to increased heart and vascular disease risk. Omega-3 fatty acids may be beneficial.

    Fish Oil 

    Regular consumption of omega-3 fatty acids is important for heart and vascular health. A 2017 study showed it can help prevent atherosclerosis, or hardening of the arteries, while a 2013 study in the Journal of the American Heart Association showed that higher levels of DHA/EPA in the blood were associated with a lower risk of cardiovascular disease.

    Krill Oil 

    A 2015 study in the British Medical Journal concluded: “Krill oil may lead to moderate improvement of cardiovascular risks, specifically endothelial dysfunction and HDL in patients with type 2 diabetes.” However, the benefits also apply to those who do not have diabetes. A 2017 study in Nutrition Reviews also showed that krill oil could benefit the heart by reducing bad (LDL) cholesterol and triglycerides, both risk factors for heart disease when levels are elevated in the blood.

    Inflammation Benefits

    Inflammation results when there is an imbalance in the body—in a sense, the body is internally “on fire”. When stressed, the body produces a steroid hormone called cortisol in excess.  When cortisol is elevated, the body makes inflammatory chemicals called prostaglandins. Inflammation can also be evaluated by measuring C-reactive protein (CRP) levels in the blood. 

    According to a 2017 study in the Journal of the American College of Nutrition, elevated levels of CRP increase the risk of cancer and heart disease. In 2008, the Jupiter study showed cholesterol-lowering statin drugs could reduce inflammation. Krill oil and fish oil may also play a role.

    Fish oil

    Fish oil is well known to help lower CRP levels. A 2016 study showed this as the case but also that krill oil was more efficient than 2,000 mg of fish oil. However, another 2016 study in the Journal of Internal Medicine showed that when 1,400 mg of fish oil was consumed, CRP level was not lowered. Based on this, I would recommend a dose of at least 2,000 mg of omega-3 fish oil twice daily to lower CRP levels.

    Krill oil 

    A 2016 study showed that krill oil at a dose of 500 mg twice daily could help reduce CRP levels more than fish oil at a dose of 2,000 mg twice daily. A 2007 study in the Journal of the American College of Nutrition demonstrated that krill oil at 300 mg daily could lower CRP levels by almost 20 percent. 

    Memory Benefits

    As populations age, memory concerns become more common. Alzheimer’s disease, the most common form of dementia, has no specific cure and can cause enormous frustration and challenges to patients and caretakers alike. Symptoms include forgetting names and confusion in the early stages, while late-stage Alzheimer’s can give way to more severe issues, like paranoia and abusive behavior. Scientists predict that after 65, one in nine people are at risk. Natural treatments, such as turmeric and Boswellia, appear helpful with DHA and EPA.

    Fish Oil 

    A 2016 study of 44 patients with memory issues was conducted in which 22 were given fish oil, while 22 were given a placebo. Researchers noted that memory was better in those given fish oil. Other studies have shown similar findings. 

    Krill Oil 

    A 2017 study in the International Journal of Molecular Sciences showed that krill oil could help reduce brain oxidative stress and beta-amyloid deposits, believed to be the cause of Alzheimer’s disease. More research is currently underway. 

    High Triglyceride Benefits

    Triglycerides are a type of fat that circulates in the blood. Ideal levels should measure less than 150 mg/dl (or less than 1.7 mmol/L). Elevated levels are a risk factor for heart attack and stroke. Lowering them by consuming a low-sugar, low-simple-carbohydrate diet can also be beneficial, but sometimes that is not enough. An EPA/DHA supplement can be considered. 

    Fish Oil 

    Pharmaceutical drug companies have allegedly realized the benefit of lowering triglycerides and have developed a pharmaceutical-grade fish oil. However, due to its high cost, many cannot afford it.

    A 2016 Lipids in Health and Disease study concluded that omega-3 fatty acids are helpful in lowering triglycerides. Likewise, a 2017 meta-analysis study in Atherosclerosis, which studied 1,378 people, showed that consuming oily fish helped lower triglycerides while increasing HDL (good cholesterol) levels, two crucial biomarkers for cardiovascular disease.

    Krill Oil 

    A 2014 study showed a 10-percent reduction in triglycerides in response to krill oil. A 2017 study in Nutrition Reviews of 662 patients showed similar results in those who consumed krill oil. Other studies have supported these findings.

    Precautions

    Those with allergies to fish or shellfish should be cautious as they may have an allergic reaction. Consult with your physician prior if you have any questions. 

    Fish oil is available in liquidcapsules, and gummy formulations. Krill oil generally is available in capsule or soft gel formulations

  • Artrita este o afecțiune care a afectat oamenii de la începutul timpului.Înainte de apariția produselor farmaceutice moderne, cei care au fost afectați nu sufereau pur și simplu la nesfârșit de durere, ci foloseau ierburile naturale și alimentele organice pentru a ajuta la minimizarea durerii asociate.  

    „Artrita” provine din cuvântul grecesc arthron, care înseamnă articulație și cuvântul Lain itis, care înseamnă inflamație. Prin urmare, artrita înseamnă „inflamația articulației”.În general, există două tipuri principale de artrită.   Prima este osteoartrita (~ 95%), iar a doua este artrita reumatoidă (~ 5%). 

    Osteoartrita

    Osteoartrita rezultă de obicei din „uzura” generală a articulațiilor. Rezultă din distrugerea cartilajului, care acționează ca o pernă care acoperă osul. Semnele precoce ale osteoartritei pot incepe atunci cand o persoana are aproximativ 40 de ani si pot progresa pe masura ce imbatraneste.  Articulațiile pot fi delicate, dar sunt rareori umflate.

    Traumatismele articulare, la orice vârstă, pot duce, de asemenea, la osteoartrită în articulația afectată. Când fiul meu Joshua era în clasa a șasea, și-a rupt cotul jucând baschet.A fost supus unei intervenții chirurgicale pentru a avea un știft plasat, astfel încât osul să poată fi pus la loc.   La vârsta de 19 ani, avea o formă ușoară de artrită în articulația cotului.  Durerea și rigiditatea sunt mai grave pe vreme rece, iar cotul îi doare și se blochează uneori. Din păcate, s-ar putea să fie nevoit să se ocupe de asta pe viață. Cu toate acestea, el observă îmbunătățiri atunci când mănâncă mai sănătos și când ia suplimente de ulei de pește sau ulei de ficat de cod. 

    Osteoartrita este tipul principal de artrită pentru care persoanele în vârstă își vizitează medicii.

    Artrita reumatoidă

    Artrita reumatoidă este rezultatul unei afecțiuni autoimune în care sistemul imunitar atacă mucoasa articulațiilor. Acest lucru duce la distrugerea cartilajului și poate apărea la orice vârstă.Există chiar și o formă numită artrită reumatoidă juvenilă (JRA), care poate afecta copiii.  Începe pe parcursul a câteva săptămâni sau luni, cu rigiditatea dimineții persistând de obicei mai mult de o oră.   Mulți pacienți vor avea probleme intestinale asociate și, în general, se pot simți obosiți și rău. 

    Studiile arată că până la 60% dintre cei diagnosticați cu artrită reumatoidă au încercat medicina complementară sau alternativă în încercarea de a-și trata starea. 

    Indiferent de tipul de artrită pe care o persoană o are, rezultatul poate fi probleme de a se deplasa zilnic. Artrita poate provoca dizabilități semnificative pentru persoana afectată. 

    Am aflat pentru prima dată despre utilizarea dietei în reducerea simptomelor artritei reumatoide când eram la școala de medicină. Când eram student la medicină în anul trei la Școala de Medicină a Universității de Stat din Ohio, aveam un pacient care a fost internat la spital pentru pneumonie. Din păcate, a avut și artrită reumatoidă severă. M-a întrebat dacă aș putea să-i aduc o cutie de bucăți de ananas.  Am considerat că este o cerere ciudată și l-am întrebat de ce vrea această mâncare specială.Mi-a spus că, cu câțiva ani înainte, fusese diagnosticat cu artrită reumatoidă și lua AINS și metotrexat pentru afecțiunea sa.   Cu toate acestea, el a declarat că aceste medicamente nu au oferit prea multă ușurare. El a continuat să explice că o cutie de bucăți de ananas, atunci când este luată zilnic, a făcut mai mult pentru a-i reduce durerea decât orice medicament pe bază de rețetă.  

    O excursie rapidă la biblioteca medicală și unele cercetări m-au învățat că ananasul este bogat în bromelaină, un antiinflamator natural. Dacă nu este de dorit să mănânci o cutie de ananas în fiecare zi, din fericire, există un supliment care poate fi luat în schimb. 

    Simptome de artrită: 

    • Dureri articulare
    • Umflarea articulațiilor
    • Rigiditate articulară
    • Roșeață articulară
    • Deformarea articulațiilor
    • Pierderea funcției articulare 

    Simptome suplimentare observate în artrita reumatoidă

    • Articulație instabilă
    • Umflarea articulațiilor
    • Oboseală generală
    • Probleme intestinale (foarte frecvente)
    • Markeri crescuți ai inflamației în sânge, cum ar fi CRP (proteina C-reactivă)

    Terapia convențională 

    • Acetaminofen (Tylenol, Paracetamol) – Deși sunt utile pentru unii, aceste medicamente atunci când sunt luate pentru perioade prelungite de timp pot pune stres suplimentar asupra ficatului și pot scădea nivelul glutationului.
    • AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) – Ibuprofenul (Motrin, Advil), Naproxen (Aleve, Naprosyn), Diclofenac, Indometacin și Celecoxib (Celebrex) sunt utile pe termen scurt. Cu toate acestea, aceste medicamente cresc riscul de boli de rinichi, atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale, conform Administrației Federale a Medicamentelor (FDA), care supraveghează siguranța medicamentelor farmaceutice în Statele Unite.
    • Medicamente topice pentru durere – Acestea pot fi medicamente „mai sigure”. Aplicate local, acestea merg direct în zona afectată. Acestea includ medicamente fără prescripție medicală, cum ar fi Aspercreme, capsaicină sau lidocaină cu doză mică.  În multe țări, este necesară o rețetă pentru diclofenac topic, ketoprofen, lidocaină în doze mari și ketamină.
    • Narcotice (codeină, tramadol, hidrocodonă, morfină, oxicodonă) – Derivat din macul de opiu. Utilizarea excesivă a narcoticelor este o epidemie în SUA, unde până la 30.000 de oameni mor în fiecare an din cauza acestor medicamente. Atunci când sunt utilizate în mod corespunzător pe termen scurt, acestea pot fi utile, dar sunt foarte dependente. Utilizarea pe termen lung poate crește durerea și crește riscul ca o persoană să înceteze respirația.
    • Injecții articulare folosind corticosteroizi sau acid hialuronic (Synvisc), o substanță care provine din pieptenii de pui – Costul injecției cu corticosteroizi este mai mic de 200 USD, în timp ce injecțiile cu acid hialuronic necesită 3 injecții și costă până la 1.300 USD. Beneficiul este de scurtă durată, de obicei câteva luni.

    Medicamente pentru artrita reumatoidă: 

    • AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) — Vezi mai sus. Efectele secundare includ boli de rinichi, atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale și ulcere gastrice sângerate.
    • Acetaminofen (paracetamol, Tylenol).
    • DMARD (medicamente antireumatice care modifică boala) Metotrexat și sulfasalazină
    • Se pot utiliza biologici sau modulatori imuni. Aceste medicamente cresc riscul de cancer și infecții care pun viața în pericol. 

    Abordare nutrițională

    • Consumul unei diete în principal pe bază de plante este cel mai bun pentru reducerea inflamației cronice și a durerii la nivelul articulațiilor.
    • Studiile au demonstrat că dieta mediteraneană poate fi utilă în reducerea inflamației articulare.
    • Un studiu realizat în Lancet a arătat că atunci când pacienții au urmat o dietă vegană, fără gluten timp de trei până la cinci luni și apoi au trecut la o dietă lactovegetariană, au redus semnificativ durerea articulară timp de până la 1 an. 
    • Limitarea produselor pe bază de animale, cum ar fi carnea de vită și puiul, ajută la reducerea durerii.
    • Evitați zaharurile, grăsimile trans (uleiuri hidrogenate), acidul arahidonic (găsit în carne și ouă, consumă rar), care provoacă mai multe inflamații și, prin urmare, mai multe dureri la nivelul articulațiilor.
    • Atingeți greutatea optimă, care este un IMC < 25. Purtarea excesului de greutate pune mai mult stres asupra articulațiilor. Greutatea suplimentară crește, de asemenea, proteinele inflamatorii (citokine) din sânge, ceea ce duce la mai multă durere.
    • Fructele, legumele și cerealele integrale conțin fitonutrienți, care scad inflamația și, prin urmare, durerea. Țintește 5-9 porții pe zi.
    • Unii oameni sunt sensibili la o clasă de alimente numite umbre de noapte. Când mâncați acestea, durerea articulară se poate agrava. Acestea includ cartofi, roșii, vinete și tutun.
    • Persoanele cu sensibilitate alimentară pot avea dureri articulare crescute cu lactate, grâu (sensibilitate la gluten) și legume de umbră (tutun, roșii, cartof alb, ardei gras).
    • Faceți o dietă de eliminare de două săptămâni pentru a vedea dacă aceste alimente sunt asociate cu durerea articulară.

    Terapie alternativă

    • Acupunctura și Qigong-ul pot ajuta la durerea artritei genunchiului
    • Mindfulness și meditația sunt utile în minimizarea durerii asociate cu osteoartrita și artrita reumatoidă
    • Tai Chi s-a dovedit a fi util în ameliorarea durerilor de genunchi, printre alte probleme.
    • S-a demonstrat că yoga diminuează durerile articulare la cei cu reumatoid și osteoartrită.

    Suplimente nutritive primare pentru inflamație

    • Curcumin/Turmeric – Studiile arată că această plantă este utilă în reducerea durerii atât pentru reumatoid, cât și pentru osteoartrită. Oamenii de știință au descoperit că această plantă face lucruri similare cu mai multe medicamente eliberate pe bază de rețetă, deoarece modifică semnalizarea NF-κB și reduce substanțele chimice proinflamatorii, cum ar fi  COX-2 și 5-LOX.
    • Ulei de pește Omega 3 (EPA/DHA) – 500 mg (minim 500 mg pe zi până la 2.000 mg pe zi). Studiile arată că acizii grași esențiali ajută la îmbunătățirea durerii și la reducerea utilizării AINS. Studiile arată, de asemenea, o reducere a rigidității articulațiilor atunci când uleiul de pește este luat zilnic.
    • Nigella Sativa (ulei de semințe de chimen negru) – S-a demonstrat că o plantă medicinală reduce inflamația atât în artrita reumatoidă, cât și în osteoartrita   Face acest lucru prin inhibarea substanțelor chimice inflamatorii numite  interleukin-1, 6 și factorul nuclear κB.
    • Boswellia – La minimum 50 mg pe zi, acest supliment pe bază de plante ayurvedic poate ajuta și reduce markerii durerii și inflamației, cum ar fi CRP în reumatoid, și reduce durerea osteoartrită.
    • Ghimbir – La minimum 25 mg pe zi, ghimbirul poate ajuta la reducerea markerilor inflamatori și a durerii în osteoartrită. Ghimbirul este un inhibitor al COX, ceea ce înseamnă că funcționează similar cu ibuprofenul și naproxenul pentru a reduce durerea și inflamația. 

    Suplimentele de mai sus pot fi luate separat sau luate într-o combinație supliment nutraceutic. 

    Suplimente nutritive suplimentare de luat în considerare

    • S-a demonstrat că glucozamină-condroitină sulfat reduce durerile de genunchi, potrivit unei analize ample care a comparat 4.900 de pacienți care au luat suplimentul față de 4.100 care au luat un placebo 
    • SAM-e este, de asemenea, eficient în scăderea durerii asociate cu artrita. Luați 400 mg de 2-3 ori pe zi.
    • Bromelaina este o enzimă extrasă din ananas. Luați 500 mg de 2-3 ori pe zi pentru a reduce inflamația articulațiilor
    • Scoarța de salcie albă este folosită de nativii americani pentru febră și durere. Luați conform indicațiilor de pe etichetă.  Conține salicină, compusul din care provine aspirina.  Nu luați această plantă dacă luați medicamente cu aspirină sau AINS.
    • Vitamina D — 5.000 UI zilnic. Studiile arată că cei cu niveluri mai ridicate de vitamina D sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta artrită reumatoidă, iar consumul de rutină reduce, de asemenea, durerea.
    • Probioticele, în special lactobacilii, pot ajuta la reducerea simptomelor artritei reumatoide.

  • Ce fac rinichii noştri?
    Scopul principal al rinichilor este de a filtra sângele și de a elimina urina. După filtrarea sângelui, urina este creată, trecută în uretere (tuburile care conectează fiecare rinichi la vezică) și depozitată în vezică până când iese din corp prin uretra. Acest proces ajută la eliminarea toxinelor din organism, ajutând în același timp la menținerea echilibrului electroliților cruciali, cum ar fi sodiu, potasiucalciuși magneziu.
    ‌‌Ce sunt pietrele la rinichi?
    Când urina conține mai multe substanțe producătoare de cristale decât urina poate dilua, se pot dezvolta pietre la rinichi. De asemenea, călătoresc în jos în ureter, unde se pot bloca. Când se întâmplă acest lucru, durerea poate fi chinuitoare. Pietrele la rinichi sunt foarte frecvente și apar la până la 10% din populație. 
    ‌‌Simptomele pietrelor la rinichi
    Simptomele pietrelor la rinichi apar în mod normal rapid și pot, de asemenea, să se estompeze rapid. Pietrele pot provoca dureri colice de flanc, care tind să radieze de la mijlocul spatelui în jos în zona inghinală sau a abdomenului inferior. Pietrele sunt, de asemenea, asociate cu greață, vărsături sau dificultăți în găsirea unei poziții confortabile. În plus, cei cu pietre la rinichi pot observa sânge în urină sau urină care are o culoare mai închisă. 
    ‌‌3 Tipuri de pietre la rinichi
    Calciu (80%)
    Pietrele de calciu reprezintă 80% din toate pietrele la rinichi. Acestea pot fi fie oxalat de calciu, fie fosfat de calciu și apar ca urmare a unei concentrații excesive de calciu în rinichi sau urină. Cu toate acestea, cauzele sunt multe și nu doar o consecință a prea multor calciu. 
    Pietre cu acid uric (5-15%)
    Acidul uric este un produs rezidual găsit în urină și este responsabil pentru mirosul său distinctiv. Când este prezent în cantități excesive, poate duce la formarea de pietre de acid uric. Factorii de risc pentru creșterea acidului uric includ prediabetul, diabetul, excesul de greutate, obezitatea, guta și o dietă bogată în proteine animale, dar săracă în legume. 
    Struvite/Pietre de infecție (5%)
    Aceste pietre apar la cei care au infecții cronice ale tractului urinar. 
    ‌‌Factori de risc pentru dezvoltarea pietrelor la rinichi
    Deshidratare cronică, aport scăzut de apă (crește calciul, acidul uric, pietrele struvite)
    Dieta bogată în sare (poate duce la pietre de calciu)
    Dieta bogată în proteine animale (poate duce la  pietre de acid uric)
    Diaree cronică (poate duce la pietre de calciu)
    Obezitatea (poate duce la  pietre de calciu și acid uric)
    Istoric familial de pietre la rinichi
    ‌‌Soda, limonadă şi pietre la rinichi 
    Un aport ridicat de zahăr este asociat cu creșterea excreției de calciu, ceea ce explică probabil de ce diabeticii prezintă un risc crescut de pietre la rinichi. Un studiu din 2013 care a evaluat peste 194.000 de persoane a concluzionat: „Consumul de sodă și punch îndulcite cu zahăr este asociat cu un risc mai mare de formare a pietrelor, în timp ce consumul de cafea, ceai, bere, vin și suc de portocale este asociat cu un risc mai mic.”   Dar nu tot sucul de citrice este benefic. Un studiu din 1998 a arătat că sucul de grapefruit a fost asociat cu un risc crescut cu 44% de pietre la rinichi 
    Există vești bune. Potrivit unui studiu din 2019, adăugarea de limonadă în dieta ta poate fi benefică. S-a concluzionat că „Limonada dietetică poate oferi o opțiune cu conținut scăzut de calorii, fără zahăr, rentabilă pentru scăderea riscului de nefrolitiază de calciu recurentă printr-o creștere semnificativă a volumului de urină, creșterea citratului urinar și reducerea suprasaturării oxalatului de calciu și fosfatului de calciu”. Un studiu din 2005 a arătat, de asemenea, că sucul de lămâie poate fi, de asemenea, benefic.
    ‌‌‌‌ Dieta şi pietre la rinichi
    Cei cu pietre la rinichi recurente ar trebui să acorde o atenție deosebită dietelor lor. În mod tradițional, medicii recomandă celor cu antecedente de pietre de oxalat de calciu să evite alimentele bogate în oxalați, inclusiv spanacul, rubarba, grâul, cartofii copți, cartofii prăjiți și cartofii dulci pentru a numi câteva. 
    Un studiu din 2014 a afirmat: „Cea mai eficientă abordare dietetică pentru prevenirea bolilor de piatră renală este o restricție ușoară de proteine animale, un aport echilibrat de carbohidrați și grăsimi și un aport ridicat de fructe și legume”.   O dietă săracă în sodiu ar trebui, de asemenea, luată în considerare, deoarece poate proteja împotriva pietrelor la rinichi. Un studiu din 2020 a concluzionat că o dietă vegetariană care include produse lactate este cea mai eficientă și protectoare dietă pentru persoanele care suferă de pietre la rinichi. Un studiu separat din 2020 a concluzionat că dieta mediteraneană poate fi, de asemenea, benefică. 
    Un studiu din 2002 a constatat că o dietă cu conținut scăzut de carbohidrați sau ketogenică poate crește riscul de pietre la rinichi.   Pentru cei care urmează o dietă ketogenică sau o iau în considerare, trebuie luate în considerare riscul și beneficiile. Personal, am văzut peste o sută de pacienți făcând dieta ketogenică și nu am văzut pe nimeni să dezvolte pietre la rinichi. 
    ‌‌‌ABORDAREA CONVENŢIONALĂ A PIETRELOR RENALE 
    Abordarea medicală obișnuită pentru tratarea pietrelor la rinichi include medicamente și/sau intervenții chirurgicale. Cele mai frecvent utilizate medicamente includ opiacee (hidrocodonă, oxicodonă, morfină) pentru durere sau tamsulosin, care ajută la trecerea pietrei din ureter. Pietrele cu dimensiuni mai mici de 5-6 mm pot trece singure în timp. 
    Când timpul sau medicamentele nu sunt suficiente sau dacă piatra are o dimensiune mai mare de 6 mm, atunci poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală a unui urolog. Intervențiile chirurgicale pot include litotripsie extracorporeală cu undă de șoc (ESWL), ureteroscopie (URS) sau nefrolitotomie percutanată (PCNL). 
    ‌‌6 Suplimente naturale pentru pietre la rinichi
    Suplimentele naturale cum ar fi magneziu , citrat de potasiu , calciu , vitamina c , vitamina d și coenzima q10 s-au dovedit a ajuta cu pietrele la rinichi.              
    magneziu
    Magneziul este necesar pentru ca mai mult de 350 de reacții biochimice să apară în corpul uman. Când organismul este deficitar, există un risc crescut de palpitații cardiace, crampe la picioare, hipertensiune arterială și pietre la rinichi. 
    Magneziul inhibă formarea cristalelor de oxalat de calciu în urină. Utilizarea sa pentru prevenirea pietrelor la rinichi este cunoscută încă din secolele XVII și XVIII. Acum, în secolul 21 , îi redescoperim din nou beneficiile. 
    Un studiu din 1982 a raportat că administrarea de magneziu a dus la o reducere de zece ori a formării de pietre la cei afectați.   În plus, 85% dintre pacienții care au avut în mod normal aproape o piatră pe an au fost fără pietre la rinichi trei ani mai târziu. Cercetătorii au concluzionat că „tratamentul cu magneziu în boala renală de piatră de calciu este eficient cu puține efecte secundare. Nu au fost observate semne clinice de exces de magneziu.” 
    În plus, un studiu din 1988 a arătat că nivelurile mai scăzute de magneziu în urină au crescut riscul de a dezvolta pietre la rinichi.   Acest lucru a fost repetat de un studiu din 2020, care a arătat că nivelurile scăzute de magneziu din sânge au fost asociate cu un risc crescut de pietre la rinichi. Doza sugerată: 125 până la 500 mg pe zi.
    Citrat de potasiu
    Citratul de potasiu se leagă de calciul urinar, prevenind formarea de pietre de calciu. În plus, citratul se leagă de oxalat de calciu, împiedicând mărirea pietrelor de calciu, dacă sunt prezente. 
    Un studiu din 2009 în Pediatrie a demonstrat că citratul de potasiu a fost un tratament eficient în prevenirea pietrelor la rinichi. Un studiu din 2010 a demonstrat, de asemenea, eficacitatea citratului de potasiu în prevenirea pietrelor la rinichi la pacienții afectați de rinichi cu burete medular (MSK), o afecțiune asociată cu pietre de calciu recurente. Este acceptabil să luați atât citrat de magneziu, cât și de potasiu. Doza sugerată: conform indicațiilor de pe etichetă.
    Calciu
    În mod tradițional, o dietă cu conținut scăzut de calciu a fost recomandată pentru a ajuta la prevenirea pietrelor la rinichi. La suprafață, acest lucru pare să aibă sens, dar studiile nu susțin acest lucru, deoarece o dietă cu conținut scăzut de calciu duce de fapt la o creștere a absorbției intestinale a oxalatului, rezultând mai multe pietre la rinichi. În realitate, dietele bogate în alimente bogate în calciu par de fapt să prevină formarea de pietre la rinichi.
    Beneficiile versus daunele cauzate de suplimentele de calciu și ale pietrelor la rinichi nu sunt la fel de clare. Un studiu din 2015 al celor care au luat suplimente de calciu a arătat un risc crescut în formarea de pietre la rinichi. Un studiu din 2019 a repetat, de asemenea, aceeași îngrijorare. Cu toate acestea, un studiu din 2004 realizat în Archives of Internal Medicine nu a găsit un risc crescut de suplimente de calciu și pietre la rinichi. 
    În ciuda acestui fapt, este recomandat ca o persoană care ia un supliment de calciu să adauge, de asemenea, magneziu. Mai mult, o formulare de citrat de calciu poate fi o opțiune mai bună pentru cei preocupați de pietrele la rinichi. 
    Vitamina C
    Există rapoarte contradictorii când vine vorba de vitamina C și pietre la rinichi. Vitamina C este metabolizată în oxalat, ceea ce crește riscul de pietre la rinichi. Ca urmare, se recomandă în mod obișnuit ca cei cu risc de pietre la rinichi să evite dozele de vitamina C mai mari de 1.000 mg pe zi.
    Cu toate acestea, un studiu din 1999 în care 85.557 de subiecți au fost studiați prospectiv a concluzionat: „Restricția de rutină a vitaminei C pentru a preveni formarea de pietre pare nejustificată”. O oarecare claritate a fost oferită de un studiu din 2016 în American Journal of Kidney Disease, care a constatat că suplimentarea cu vitamina C a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de pietre la rinichi numai la bărbați, în timp ce nu a existat nicio creștere în rândul femeilor. O recomandare prudentă ar fi să mențineți vitamina C la mai puțin de 1.000 mg pe zi dacă sunteți expus riscului de pietre la rinichi. În plus, se poate lua în considerare adăugarea de citrat de magneziu și potasiu. 
    Vitamina D
    Deficitul de vitamina D este frecvent.   Mii de studii de-a lungul deceniului au arătat că nivelurile mai scăzute de vitamina D sunt asociate cu un risc crescut de boli de inimă, boli neurologice și diverse tipuri de cancer. Există, de asemenea, dovezi că cei care sunt expuși riscului de pietre la rinichi sunt mai susceptibili de a avea deficiențe decât alții. Unii sunt îngrijorați de faptul că suplimentarea cu vitamina D poate crește riscul de pietre la rinichi, dar majoritatea dovezilor sugerează contrariul. 
    Un studiu din 2013 a declarat: „Suplimentarea nutrițională pe termen scurt a vitaminei D în formatorii de pietre cu deficit de vitamina D nu pare să crească excreția urinară de calciu”.   În mod similar, un studiu din 2016 a arătat că suplimentarea cu vitamina D nu a crescut riscul de pietre la rinichi. Un studiu din 2019 a oferit pacienților 50.000 UI săptămânal și a constatat că pacienții cu deficit de vitamina D care au suplimentat cu doze convenționale, nu au prezentat neapărat o creștere a pietrelor la rinichi. Cu toate acestea, un studiu din 2020 a arătat că vitamina D poate crește riscul de excreție a calciului. 
    Concluzia este că o persoană care are deficit de vitamina D, dar cu risc de pietre la rinichi poate lua în considerare luarea vitaminei D, dar ar trebui să ia măsuri de precauție dietetice și poate să adauge magneziu și/sau citrat de potasiu la regimul zilnic de vitamine. Doza sugerată: 1.000 UI până la 5.000 UI zilnic.
    Coenzima Q10
    Co-enzima Q10 (CoQ10), cunoscută și sub numele de ubiquinonă, este un nutrient antioxidant natural necesar vieții și necesar celulelor pentru a genera energie. Acest lucru se face, în primul rând, într-o parte a celulei numită mitocondrii, centrala electrică celulară care generează energie în organism. CoQ10 poate ajuta, de asemenea, la protejarea rinichilor și poate fi benefic pentru cei care suferă ESWL, o procedură chirurgicală pentru a sparge pietrele la rinichi. 
    În studiul din 2014, subiecților li s-au administrat 200 mg de CoQ10 zilnic începând cu o săptămână înainte de intervenția chirurgicală și timp de o săptămână după. Cei care au luat CoQ10 au avut o funcție renală mai bună și o inflamație mai mică după procedura chirurgicală. 
  • Tinitusul se referă la auzirea unui sunet constant, zgomot, clic sau șuierat. Este extrem de frecvent, deoarece milioane de oameni numai din SUA au tinitus. Persoanele cu tinitus sever pot avea probleme cu auzul, munca sau chiar somnul. Cauzele tinitusului includ pierderea auzului, expunerea la zgomote puternice sau medicamente (în special medicamente de tip Valium [benzodiazepine], precum și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina și ibuprofenul). Tinitusul poate fi, de asemenea, un simptom al altor probleme de sănătate, cum ar fi alergii, tensiune arterială ridicată sau scăzută, tumori și probleme la inimă, vase de sânge, maxilar și gât.

    Tratarea tinitusului cu medicamente naturale

    Cele mai ușoare tratamente ale tinitusului implică identificarea și eliminarea cauzei. Dacă sunetul în ureche se datorează expunerii pe termen lung la zgomot puternic sau muzică, scufundări sau alte cauze de deteriorare a timpanului, este mai dificil de tratat. Cu toate acestea, unele studii au arătat că suplimentarea cu magneziu poate ajuta în aceste cazuri (150 până la 250 mg de trei ori pe zi). Alte medicamente naturale care s-au dovedit a fi utile includ:

    • Zinc. Suplimentarea cu zinc (20 până la 30 mg pe zi) poate ameliora sau elimina tinitusul la cei cu deficit de zinc – o apariție frecventă în multe cazuri de tinitus.
    • Extract de ginkgo biloba. Rezultatele studiilor dublu-orb cu extract de Ginkgo biloba (GBE) sunt contradictorii. Persoanele cu tinitus cu debut recent au mai multe șanse să răspundă la GBE în comparație cu cei care au avut tinitus de cel puțin 3 ani. Dozajul este de 240 până la 320 mg pe zi.
    • Vitamina B12. Aproape jumătate dintre pacienții cu tinitus au deficit de B12. Multe persoane cu niveluri scăzute de B12 experimentează rezolvarea completă a tinitusului lor atunci când li se administrează forma de metilcobalamină de B12.  Luați 3000-5000 mcg zilnic timp de o lună și apoi reduceți-l la 1000 mcg zilnic ca doză de întreținere.

    Melatonina în tinitus

    Cel mai recent produs natural care arată promițător în tinitus este melatonina. În cel mai detaliat realizat la Institutul de Ochi și Urechi al Universității de Stat din Ohio, șaizeci și unu de adulți cu tinitus cronic au fost randomizați pentru a primi 3 mg melatonină sau placebo pe noapte timp de 30 de zile, urmată de o perioadă de spălare de 1 lună înainte de a trece la celălalt tratament. Rezultatele au demonstrat foarte convingător că melatonina a fost asociată cu o scădere semnificativă statistic a intensității tinitusului și îmbunătățirea calității somnului la acești pacienți cu tinitus cronic. Melatonina a fost cea mai eficientă la bărbații cu tinitus mai sever și bilateral și/sau la cei cu antecedente de expunere la zgomot.

    Cercetătorii cred că unul dintre modurile în care melatonina poate ajuta tinitus este prin îmbunătățirea calității somnului. Acesta este un mecanism interesant de acțiune, mai ales că tinitusul este adesea un efect secundar al somniferelor pe bază de prescripție medicală. Alte dovezi sugerează că melatonina poate ajuta la îmbunătățirea funcției urechii interne. De exemplu, s-a demonstrat că melatonina protejează împotriva leziunilor urechii interne cauzate de diverse medicamente, inclusiv antibiotice și agenți de chimioterapie. Într-un studiu, melatonina s-a dovedit a fi de până la 150 de ori mai eficientă în limitarea efectelor secundare ale urechii interne ale medicamentelor decât un amestec de antioxidanți care includeau vitaminele C și Eglutation și N-acetil-cisteină. Având în vedere că medicamentele sunt adesea o cauză a tinitusului, este posibil ca oricine ia un medicament asociat cu tinitus să ia, de asemenea, melatonină pentru a proteja funcția urechii interne și, eventual, pentru a preveni tinitusul.

    Melatonină și vitamina B12

    Vitamina B12 este necesară pentru producerea și acțiunea corectă a melatoninei . Nu este surprinzător că cercetătorii au descoperit că, dacă melatonina sau B12 sunt scăzute în sânge, acestea sunt asociate cu tinitus. Dacă atât nivelurile de melatonină, cât și B12 sunt scăzute, asocierea este și mai puternică.

    Tinitusul nu este singura condiție legată de nivelurile scăzute de vitamina B12 asociate cu îmbătrânirea. Mai multe studii au descoperit că nivelul de vitamina B12 scade odată cu vârsta și că deficitul de vitamina B12 se găsește la până la 40% dintre persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste. Deficitul poate fi rezultatul aportului alimentar redus, dar o explicație mai probabilă este că, pe măsură ce îmbătrânim, există o secreție redusă a unui compus cunoscut sub numele de factor intrinsec care facilitează absorbția B12. Nivelurile scăzute de vitamina B12 pot fi devastatoare la orice vârstă, dar la vârstnici, poate duce la afectarea semnificativă a funcției nervoase și a capacității mentale. Tinitusul pentru mulți vârstnici poate fi vârful aisbergului dacă este legat de nivelurile scăzute de vitamina B12.

    Un studiu publicat de Societatea Regală Belgiană pentru chirurgia urechii, nasului, gâtului, capului și gâtului a analizat nivelurile sanguine de vitamina B12 la 100 de pacienți geriatri ambulatori consecutivi care au fost observați pentru diferite boli medicale acute și cronice. Ei au descoperit că 11 pacienți aveau niveluri serice de B12 la 148 pmol/L sau mai mici – limita pentru deficiența de vitamina B12; 30 de pacienți au avut niveluri cuprinse între 148 și 295 pmol/L; iar 59 de pacienți au avut niveluri peste 296 pmol/L. După determinarea inițială, pacienții au fost urmăriți timp de până la trei ani. Pacienții cu niveluri de B12 sub 148 pmol/L au fost tratați și nu au fost incluși în analiza scăderii concentrațiilor de cobalamină. Declinul mediu anual a fost de 18 pmol/L pentru pacienții care au avut niveluri inițiale mai mari de B12, dar pentru pacienții cu niveluri inițiale mai mici de B12, declinul seric mediu anual a fost mult mai mare la 28 pmol/L.

    Aceste rezultate indică faptul că măsurarea nivelului de vitamina B12 din sânge (cobalamina serică) sau măsurarea excreției urinare a acidului metilmalonic ca teste de screening pentru deficiența de vitamina B12 pare să fie indicată la vârstnici. Alternativ, aș recomanda oricui cu vârsta peste 65 de ani sau unui vegetarian la orice vârstă să ia forma activă a vitaminei B12, metilcobalamină, la o doză de 1.000 până la 3.000 mcg zilnic. Notă: această doză mare ocolește necesitatea factorului intrinsec pentru a ajuta absorbția.

    Vitamina B12 este disponibilă în mai multe forme. Cele mai frecvente forme sunt cianocobalamina și hidroxocobalamina, cu toate acestea, aceste două forme trebuie transformate în metilcobalamină de către organism și este posibil să nu fie cele mai bune pentru persoanele în vârstă, deoarece mulți pot avea o capacitate redusă de a converti cianocobalamina și hidroxocobalamina în metilcobalamină. În modelele animale de îmbătrânire, în timp ce metilcobalamina a dus la creșteri semnificative ale duratei de viață, cianocobalamina nu a avut niciun efect. Metilcobalamina a produs, de asemenea, rezultate mai bune în studiile clinice decât cianocobalamina și, prin urmare, ar trebui considerată cea mai bună formă disponibilă ori de câte ori se doresc beneficii specifice ale vitaminei B12.

    Comentarii finale

    Există puține cercetări cu privire la factorii dietetici în tinitus – pur și simplu nu există bani în el. Acestea fiind spuse, un nou studiu care examinează datele din resursa Biobank din Marea Britanie, un studiu transversal foarte mare asupra adulților cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani care trăiesc în Marea Britanie oferă câteva indicii interesante. După controlul stilului de viață, expunerii la zgomot, auzul, personalitatea și alți factori; o relație între tinitusul persistent, definit ca prezent cel puțin o mulțime de timp, a fost redusă cu consumul de pește indicând un alt beneficiu posibil din suplimentarea cu ulei de pește .

  • Vitamin B12 is a popular supplement. Commonly touted for energy and weight management, research is more supportive of its potential link in preventing dementia, reducing pain, and improving mood among other benefits. To better understand vitamin B12, it’s worth reviewing its effects on the body.

    The Function of Vitamin B12

    The action of vitamin B12 in the body is somewhat complicated. As a vitamin, B12 has two main functions. First, it is involved in the breakdown of certain fats and amino acids. Second, it acts to regenerate methionine. Methionine is an amino acid required for the formation of S-adenosylmethionine (SAMe). SAMe is a “methyl donor” critical for the production of numerous compounds, including deoxynucleic acid (DNA), neurotransmitters (like serotonin), and myelin (the protective sheath around nerve cells). SAMe is also sold as a supplement for helping with pain and for improving mood.

    Different Forms of Vitamin B12

    Vitamin B12 comes in several different forms that function somewhat differently. The cheapest form, cyanocobalamin, is a precursor to vitamin B12 that can be transformed by the body into the active version of the vitamin. Hydroxycobalamin is another precursor form that is also readily converted into active vitamin B12.

    The two active forms of the vitamin are adenosylcobalamin and methylcobalamin. Adenosylcobalamin is utilized for the breakdown of fat and amino acids, whereas methylcobalamin is used as a methyl donor. Methylcobalamin is the active form of the vitamin most commonly available in nutritional supplements.

    Vitamin B12 Deficiency

    A deficiency of vitamin B12 is surprisingly common. The vitamin is challenging for the body to absorb since its molecule is quite large. It also requires a strong digestive process as both stomach acid and intrinsic factors, secreted by stomach cells, are needed for it to be properly digested and absorbed from food. As such, deficiency often occurs as people get older. Some estimates suggest that as many as one in five older individuals are deficient in vitamin B12. However, even younger individuals can be deficient in the vitamin and standard blood tests do not always accurately indicate when levels are low. To detect low levels, it can be necessary to run additional blood testing that includes functional markers of vitamin B12 deficiency, including homocysteine and methylmalonic acid levels.

    Symptoms of B12 deficiency can include both physical and mental symptoms. Fatigue, anemia, peripheral neuropathy (nerve pain in the extremities), dementia, depression, mania, delirium, and psychosis are all possible depending on severity.

    A number of conditions can increase the risks for vitamin B12 deficiency. Autoimmune conditions, gastrointestinal diseases, and weight-loss surgery can all decrease absorption of the vitamin. Some common medications can also reduce vitamin B12 assimilation, including medications for heartburn, birth control pills, and the diabetes medication metformin.

    Daily Vitamin B12 Requirements

    The daily required intake for vitamin B12 in different age groups are listed on the National Institutes of Health’s website:

    • Birth to 6 months: 0.4 mcg
    • 7–12 months: 0.5 mcg
    • 1–3 years: 0.9 mcg
    • 4–8 years: 1.2 mcg
    • 9–13 years: 1.8 mcg
    • 14–18 years: 2.4 mcg
    • 19+ years: 2.4 mcg

    These are the bare minimum levels required for most people to avoid a deficiency. Unlike other nutrients, vitamin B12 does not have an established upper limit of safety. In other words, there is no toxic dose officially recognized for vitamin B12, a testament to its potential safety.

    Food Sources of B12

    Common food sources of vitamin B12 include meat, dairy, eggs, and seafood. Vitamin B12 is primarily found in animal products making it difficult for vegetarians to get enough of the vitamin. However, a recent study suggests that nori, a type of seaweed, may contain enough vitamin B12 to be useful as a vegetarian source of the nutrient.

    Health Benefits of B12

    As for health benefits, vitamin B12 appears to have a key role in prevention or protection from several conditions, including low energy, dementia, osteoporosis, and heart disease. In addition, research suggests that the nutrient plays a role in mood and may have a place in helping to treat nerve pain.

    Low Energy and Anemia

    Both vitamin B12 and folate are needed to produce DNA during cellular reproduction. In cases of B12 deficiency, blood cells do not form properly, becoming enlarged and reduced in number. This can lead to anemia, where the number of red blood cells is decreased and oxygen delivery to tissues becomes compromised. Without enough oxygen, energy production can falter leading to weakness and fatigue. Consuming adequate vitamin B12 ensures a ready supply so that blood cell formation is not affected.

    Dementia

    Low levels of vitamin B12, along with folate and vitamin B6, can also lead to increased levels of homocysteine. Homocysteine is a toxic amino acid known to damage both the heart and the brain. Both low vitamin B12 and elevated homocysteine are recognized risk factors for developing dementia. Studies have found that individuals with dementia often have nutrient deficiencies, with vitamin B12, folate, and vitamin D being common.

    There are also numerous case reports of reversible cognitive decline and dementia from vitamin B12 deficiency—and not just in the elderly. Cognitive decline can also be a sign of B12 deficiency in younger individuals. A published case of rapidly reversible dementia in a 29-year-old woman is a poignant example. Due to how common B12 deficiency is found in older individuals, and its relationship to dementia, maintaining adequate vitamin B12 is critical for maintaining brain function as we age.

    Osteoporosis

    Data suggests that high homocysteine and low vitamin B12 correlate both to increased risks of osteoporosis and bone fractures. As bone fractures are a leading cause of disability and death in the elderly, preventing them is of critical importance. Many nutrients throughout the lifespan are crucial for bone health, including Vitamin B12 along with calciummagnesiumpotassiumzincvitamin Dvitamin K, and others.

    Heart Health

    High homocysteine is generally correlated with an increased risk for both heart disease and stroke. However, trials using B-vitamins to reduce this risk have sometimes failed to improve outcomes, including heart attacks and death from heart disease. Due to the conflicting data, there is a need for more research to better understand the overall relationship between vitamin B12 and heart health.

    A recent review highlighted the discrepancies but still recommended lowering homocysteine with folate as a reasonable approach. As vitamin B12 also reduces homocysteine and is recommended with folate supplementation, it would make sense to include vitamin B12 for individuals with high homocysteine. Hopefully, future research can better help us to understand the complex relationship between B-vitamins, homocysteine, and heart disease.

    Depression and Low Mood

    Interest in the effects of vitamin B12 and mood have been around for decades. Due to the effects of vitamin B12 on neurotransmitter production, it’s understandable. A number of nutrients are key when it comes to the synthesis of serotonin, dopamine, and other neurotransmitters, including vitamin B12.

    A clinical trial combining B-vitamins with standard antidepressants found the combination more effective at maintaining mood improvements with medication treatment. An earlier study also found that vitamin B12 levels correlated with better outcomes in depressed patients.

    While the evidence is somewhat mixed, a recent review concluded that vitamin B12 supplementation can “delay the onset of depression and improve the effectiveness of antidepressants.” Supplementing with vitamin B12 appears to be a fairly straightforward approach for trying to improve mood. A separate review of the evidence concluded that B12 is likely most helpful when supplemented over the long term.

    Nerve and Chronic Pain

    Since its discovery, vitamin B12 has been used to treat a number of different pain conditions. While not successful for all types of pain, the evidence does suggest benefits for nerve pain and chronic back pain.

    The most well-studied pain condition treated with vitamin B12 is diabetic neuropathy. Diabetes causes elevated blood sugar, which, over time, can cause significant nerve damage. Usually starting in the feet, diabetic neuropathy can become disabling. A number of clinical trials using vitamin B12 for diabetic neuropathy have documented benefits, including a recent trial in 2021. It’s likely that B12 supplementation helps to repair the myelin sheath surrounding the nerves.

    While not as well studied, a couple of clinical trials using injectable B12 for chronic back pain also found impressive results. Considering the extent of disability from low back pain, injectable vitamin B12 could make a welcome addition to this challenging-to-treat condition.

    The Use of Vitamin B12 for Weight Management

    Of interest, vitamin B12 injections are often administered as a tool for enhancing weight management. While a transient increase of energy is not an uncommon side effect after a B12 injection, there is no published clinical evidence that suggests vitamin B12 is effective for reducing weight. Clinical trials are needed to better understand if vitamin B12 has a place in weight loss management.

    Conclusion

    Vitamin B12 is a critical nutrient for maintaining health. Involved in the processing of fat and protein, along with methylation reactions, it plays a key role in neurotransmitter production, homocysteine levels, DNA production, myelin synthesis, and other systems throughout the body. Getting adequate B12, especially as we age, is crucial for maintaining health, and may help prevent a number of chronic health conditions. The vitamin also appears to be important for maintaining mood and may have a place in pain treatment.

  • Te simți mai obosit decât de obicei?

    Ai avut sentimente crescute de oboseală? Te simți epuizat mai mult decât de obicei și te întrebi dacă ar putea exista un motiv de bază? Mulți dintre noi se confruntă cu programe agitate și multitasking în mod regulat, pe care adesea le învinovățim pentru sentimentele noastre de oboseală. Cu toate acestea, poate exista o altă explicație. De fapt, deficiența de fier poate fi vinovatul. Așa este: fierul poate fi motivul pentru care brusc nu puteți ține ochii deschiși în timpul a ceea ce ați ajuns să numiți „criza de după-amiază”. ”

    Ce legătură are fierul cu sănătatea?

    Fierul este un mineral care este esențial în menținerea multor funcții normale ale corpului, inclusiv producția de hemoglobină, care este proteina care transportă oxigenul în sânge și îl livrează țesuturilor corpului din plămâni. Fierul furnizează această proteină, hemoglobina, cu puterea de a transporta oxigen în sânge. Oxigenul este foarte important în furnizarea de energie adecvată celulelor și țesuturilor din întregul corp, iar scăderea nivelului de oxigen duce la oboseală. Fierul contribuie, de asemenea, la sănătatea pielii, părului și unghiilor.

    Sunteți expus riscului de deficit de fier?

    Deficitul de fier este extrem de frecvent intalnit si este adesea observat la femei, in special la femeile care au menstruatie, mai ales daca menstruatia este grea. Femeile care sunt însărcinate sau care alăptează sau cele care sunt postpartum prezintă, de asemenea, un risc crescut de deficit de fier. Anumite boli inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă, vă pot pune, de asemenea, la un risc crescut de deficit de fier. Vegetarienii , veganii și alții care nu consumă alimente bogate în fier pot avea, de asemenea, niveluri mai scăzute de fier. Copiii care beau mai mult de 24 de uncii de lapte de vacă în mod regulat prezintă, de asemenea, un risc foarte mare de deficit de fier.

    Care sunt semnele și simptomele deficitului de fier?

    Simptomele deficienței de fier includ oboseală inexplicabilă sau lipsă de energie, dificultăți de respirație, slăbiciune generalizată și bătăi rapide ale inimii. Sau puteți observa că unghiile dvs. sunt fragile și părul pare mai subțire sau cade. Dacă aveți oricare dintre aceste semne sau simptome, trebuie să vă raportați medicului dumneavoastră și acesta poate efectua analize de sânge pentru a vă măsura nivelul de fier și alte hemograme care sunt utile în diagnosticarea deficienței de fier.

    Ce ar trebui să faceți dacă sunteți diagnosticat cu deficit de fier?

    Dacă sunteți diagnosticat cu deficit de fier, medicul dumneavoastră vă poate recomanda începerea suplimentării cu fier. Se recomandă ca suplimentarea cu fier să fie luată cu alimente sau lichide bogate în vitamina C, cum ar fi sucul de portocale. Vitamina C ajută organismul să absoarbă fierul pentru a vă asigura că primiți doza totală recomandată. Este important să continuați să vizitați în mod regulat medicul dumneavoastră, astfel încât acesta sau ea să vă poată monitoriza îndeaproape progresul și să vă remăsurați periodic nivelurile de fier și alți markeri de sânge. Odată ce nivelul de fier este restabilit și nu mai aveți nevoie de suplimente, asigurați-vă că vă amintiți să mențineți o dietă bogată în fier pentru a vă asigura că vă mențineți nivelurile și nu vă mai confruntați cu sentimente de oboseală sau oboseală inexplicabilă! Alimentele bogate în fier includ verdeață cu frunze precum spanacul, fasole și linte, cartofi copți și carne. 

  • 🌼 Polen de albină pentru fertilitate

    ♻️Beneficii

    Reglează ciclul menstrual și ovulația. Îmbunătățește calitatea ovulelor. La bărbați, crește numărul și motilitatea spermatozoizilor. Conține aminoacizi, zinc și vitamine esențiale pentru reproducere.

    ♻️Administrare

    Femei: 1 linguriță dimineața + 1 linguriță seara (în apă, suc sau cu miere). Bărbați: 1–2 lingurițe dimineața. Se face cură de 1–3 luni înainte de concepție.

     ✅Lăptișor de matcă pentru fertilitate

    ♻️Beneficii

    Conține acid 10-HDA, substanță unică ce stimulează ovarele și echilibrează hormonii. Crește șansele de implantare a embrionului. La femei: ajută la reglarea ciclului hormonal, fertilitate și libidou. La bărbați: îmbunătățește calitatea spermei și vitalitatea.

    ♻️Administrare

    ⚜️Doză femei: 500 mg – 1 g pe zi, dimineața, sublingual. ⚜️Bărbați: 500 mg pe zi. Se ia în cure de 20–30 zile, urmate de pauză 2–3 săptămâni.

    🍯 Rețeta „Cocktailul fertilității”

    ✅ Recomandat pentru cupluri care doresc să devină părinți

    ♻️Ingrediente:

    100 g miere crudă 20 g polen crud măcinat fin 2 g lăptișor de matcă pur

    ♻️Preparare:

    Se amestecă bine până la omogenizare. Se păstrează la frigider, în borcan de sticlă închis.

    ♻️Administrare:

    ⚜️Femei: 1 linguriță dimineața, pe stomacul gol + 1 linguriță seara.

    ⚜️Bărbați: 1 linguriță dimineața. Durata: minimum 3 luni, ideal 6 luni, înainte de concepție.

    ⚠️ 1️⃣Recomandări importante

    Testați întâi toleranța la produsele apicole (o cantitate mică). Nu combinați cu băuturi fierbinți. Evitați dacă aveți alergii severe la miere sau polen. În sarcină, consumul se face doar cu acord medical.

    📌 2️⃣Recomandare importantă:

    Pentru rezultate reale în concepție și fertilitate, procurați polenul de albină și lăptișorul de matcă direct de la producători apicultori de încredere.

    Produsele trebuie să fie proaspete, naturale și neprocesate. Lăptișorul de matcă crud se păstrează la frigider (0–5°C). Evitați produsele din supermarketuri care au stat mult timp pe raft și pot să-și piardă proprietățile. Cel mai bine este să cumpărați de la stupi locali sau magazine apicole certificate.

    Astfel aveți garanția că primiți puterea pură a stupului 🐝 și nu un produs diluat sau falsificat.

    ❇️Nu uitați: fiecare pas spre sănătate și echilibru vă apropie mai mult de împlinirea visului de a deveni părinți. 💕👶

  • Ingrediente:

    5-6 bulci mici (pâine rotundă) 2-3 roșii bine coapte 🍅 1 ceapă roșie mică 🧅 2-3 linguri ulei de măsline (sau alt ulei preferat) 1 linguriță oregano uscat 🌿 Sare și piper negru după gust 1 lingură margarină (sau unt, după preferință)

    Mod de preparare:

    Taie bulcile în jumătăți și unge-le cu un strat subțire de margarină. Pune-le în cuptor până devin aurii și crocante. Între timp, pregătește salata: toacă roșiile cubulețe, ceapa roșie mărunt, apoi condimentează cu sare, piper, oregano și ulei. Amestecă bine. Când pâinea s-a răcit puțin, pune deasupra câte o lingură generoasă din salata de roșii. Servește-le imediat, cât sunt crocante și aromate.

    🗣️Sfat: Dacă vrei o aromă mai intensă, freacă fiecare bucată de pâine cu un cățel de usturoi înainte de a o băga la cuptor.

    Rezultatul? O gustare rapidă, sănătoasă și mega gustoasă! 😍

Ghidul inimii mele!

Stay informed with curated content and the latest headlines, all delivered straight to your inbox. Subscribe now to stay ahead and never miss a beat!

Skip to content ↓